Cea mai obositoare persoana de intretinut esti tu, in versiunea pentru public

Ne editam viata cu o rabdare pe care rar o avem pentru viata propriu-zisa. Putina siguranta aici, ceva succes acolo, oboseala scoasa din cadru. La final iese un om impecabil, care probabil ar avea nevoie sa doarma trei zile.

Nu ma deranjeaza discretia. Nu datorez tuturor acces la tot ce traiesc si nu cred ca sinceritatea cere sa-mi public fiecare indoiala. Problema incepe cand nu mai aleg ce pastrez pentru mine, ci muncesc permanent sa sustin ceva ce nu sunt.

Vreau sa par neafectat, desi verific telefonul. Vreau sa par ocupat, desi sunt epuizat. Vreau sa par foarte sigur, desi n-am inteles inca situatia. Fiecare aparitie trebuie sa se potriveasca imaginii anterioare. Personajul nu are voie sa fie prins pe picior gresit.

Costul nu este doar efortul de prezentare. Daca m-am declarat mereu omul care are totul sub control, imi vine greu sa spun ca nu stiu. Daca m-am prezentat drept cel care nu are nevoie de nimeni, cum cer acum sprijin? Ajung sa fiu limitat de propria reclama.

Si mai exista ironia mica: oamenii carora incerc sa le demonstrez toate astea sunt adesea ocupati cu propriile impresii de administrat. Publicul nu acorda reprezentatiei mele chiar atentia pe care mi-o imaginez.

Mi se pare mai suportabil sa fiu uneori neclar, obosit sau pur si simplu obisnuit. Nu inseamna sa renunt la ambitie. Inseamna doar sa nu am nevoie de o explicatie sofisticata pentru fiecare zi in care sunt om.