Esti online. Dar esti aici?

Poti sa raspunzi instant si sa nu fii atent deloc. «Da, da, te ascult», scris intre doua notificari, nu devine prezenta doar fiindca a ajuns repede.

Pentru mine, atentia are ceva foarte concret. Sa-ti amintesti ce-l preocupa pe celalalt. Sa observi ca astazi vorbeste altfel. Sa intrebi fara sa pregatesti deja povestea ta, mai interesanta, despre acelasi subiect. Nu e spectaculos. Tocmai de aceea poate fi usor trecut cu vederea.

Uneori ascultam doar pana identificam o problema pe care stim s-o rezolvam. Apoi intram cu solutia. Omul n-a terminat de spus, dar noi am si optimizat situatia. Se poate sa avem dreptate tehnic si sa nu fi fost deloc de ajutor in conversatia aceea.

O intrebare mica schimba mult: vrei sa cautam o solutie sau vrei sa te ascult? Nu ma face mai putin pragmatic. Ma scuteste sa livrez ceva ce nu mi-a cerut nimeni. Si ii lasa celuilalt sansa sa spuna ce are nevoie, nu ce presupun eu ca ar trebui sa aiba.

Nu as transforma atentia intr-un program de permanenta. Oamenii muncesc, dorm, au propriile griji. Un raspuns intarziat nu este, prin el insusi, lipsa de interes. Dar nici conectarea continua nu dovedeste apropiere. Conteaza cum suntem cand chiar avem timp unul pentru altul.

Prefer o conversatie in care telefonul nu participa la fiecare fraza, chiar daca e mai scurta. Pentru o data, poate sa ramana singurul lucru de pe masa care asteapta.