Te-ai schimbat. Si cine aproba asta?
Uneori reprosul spune mai multe despre rolul pe care il aveai decat despre omul care ai devenit.
«Te-ai schimbat» poate fi o observatie buna. Sau o cerere de revenire la setarile din fabrica, formulata de cineva caruia ii era mai comod cu versiunea anterioara.
Ne facem repede o idee despre un om. E disponibil, e sociabil, rezolva, accepta, nu se supara. Apoi incepem sa tratam descrierea ca pe un contract pe care el, din cate stie, nu l-a semnat niciodata. Cand spune ca nu vine, ca nu poate sau ca pur si simplu nu mai vrea, apare surpriza: «Dar tu nu erai asa.»
Poate ca era. Poate ca se adapta. Sau poate ca intre timp a aflat ceva despre el. Oamenii isi schimba gusturile, prioritatile si parerile. Uneori fiindca au inteles mai bine. Alteori fiindca s-au saturat. Nu fiecare schimbare vine cu un referat explicativ.
Sigur, exista si varianta in care celalalt observa ceva ce noua ne scapa. Nu orice repros e manipulare si nu orice incapatanare merita decorata cu termenul «autenticitate». Daca mai multi oameni apropiati iti spun acelasi lucru, merita sa-i asculti inainte sa-i declari pe toti incompatibili cu evolutia ta.
Dar a asculta nu inseamna a cere aprobare. Poti lua in serios o parere si totusi sa alegi altceva. Inclusiv o sambata in care nu ai de demonstrat ca esti distractiv, util sau disponibil.
«Nu te credeam genul.» Nici eu, uneori. Mai aflam lucruri.