O pauza care nu trebuie sa produca nimic

Cafeaua mea nu vine cu o lista de obiective. E un ritual mic, suficient cat sa nu intru direct din somn in agenda altora. Uneori este si singurul participant la discutie care nu vine cu o opinie nesolicitata.

Mi se pare interesant cat de repede transformam odihna intr-o investitie. Ne relaxam ca sa fim productivi. Iesim la plimbare ca sa ne limpezim mintea. Pana si statul degeaba are nevoie de o justificare respectabila. Altfel ne simtim putin vinovati ca nu livram nimic.

Exista perioade in care chiar avem multe de facut. Nu se rezolva facturile cu o fotografie de apus. Dar uneori continuam sa ne comportam ca si cum totul ar fi urgent si dupa ce urgenta a trecut. Umplem o zi libera fiindca linistea pare un spatiu ramas nefolosit.

Apoi mai apare si obligatia de a arata ca ne simtim bine. Locul trebuie sa fie interesant, masa fotografiata, iesirea memorabila. Ajungem sa administram prezentarea weekendului cu o seriozitate pe care n-o merita nici sedinta de luni.

Mi-ar placea sa lasam unele lucruri la dimensiunea lor reala. O cafea buna poate fi doar o cafea buna. O discutie poate sa nu duca nicaieri si totusi sa-ti faca placere. O dupa-amiaza fara program nu este neaparat o ratare de potential.

Daca la sfarsit nu ai nimic spectaculos de povestit, poate ai avut pur si simplu cateva ore bune. Nu cred ca trebuie depus raport pentru ele.