Renunt sau mai incerc? Nu exista raspuns bun la kilogram.

Internetul are doua sfaturi pentru aproape orice problema: «Nu renunta niciodata» si «Alege-te pe tine si pleaca». Ambele vin cu o poza potrivita. Niciunul nu stie exact in ce situatie esti.

Eu tind sa mai incerc. Sa caut o explicatie, sa ajustez, sa vad daca se poate. Nu cred ca orice dificultate este un semn ca am ales gresit. Unele lucruri incep sa mearga abia dupa o perioada in care n-arata deloc impresionant. Daca abandonez la primul disconfort, pot pierde ceva bun inainte sa-i dau o sansa reala.

Dar perseverenta are si o versiune mai putin onorabila: continui fiindca mi-e greu sa accept ca am investit prost. Nu mai apar semne noi ca lucrurile se pot schimba, doar argumentul ca am pus deja prea mult acolo. Timp, energie, orgoliu. Mai ales ultimul, care rareori apare pe lista oficiala.

Mi se pare util sa ma uit la ce produce urmatoarea incercare. Testez ceva diferit? Exista disponibilitate si din partea celuilalt? Avem un pas concret sau doar am amanat aceeasi discutie? «Mai vedem» poate fi rezonabil o vreme. La nesfarsit devine o metoda de a nu decide.

Nu vreau sa confund o zi proasta cu o directie gresita. Nici sa folosesc o zi buna ca sa justific luni intregi care spun altceva. Conteaza tiparul, ce se misca efectiv si daca pretul de a continua mai este unul pe care il aleg, nu doar il suport din inertie.

Asa ca nu tin renuntarea nici la categoria esec, nici la categoria virtute. Depinde la ce renunt. Uneori la ceva important. Alteori doar la pretentia ca trebuie sa-mi iasa neaparat mie.